Descriere

Femeia placerilor

In 1903, o fată de cincisprezece ani pe nume Aoi Ichi este vândută celui mai exclusivist bordel din Kumamoto. In ciuda originii sale modeste, ea provenind dintr-un sat de pescari din sudul țării, devine protejata unei oiran, curtezana cu cel mai înalt rang din acea casă a plăcerilor.

Educația unei curtezane depășește arta seducției, iar pe măsură ce învață să citească și să scrie, Ichi începe să înțeleagă puterea interconectată a sexului și a banilor și își dezvoltă o voce care refuză să fie înăbușită de ierarhia rigidă a bordelului.

Bazându-se pe evenimente reale din Japonia perioadei Meiji (in 1903, prostituatele au declanșat greve de protest), Kiyoko Murata recreează cu detalii uluitoare viața brutală, dar vibrantă a femeilor din cartierul roșu de la începutul secolului XX.

„Un roman care pune pe deplin in valoare măiestria unei scriitoare cu o vastă experiență.“ - Tōkyō Shimbun

„Experiențele unei fete de la țară vândute pentru prostituție in 1903 dezvăluie sistemul consacrat și exploatarea financiară in industria plăcerii din Japonia... Un portret minuțios al sclaviei sexuale.“ - Kirkus Reviews

„O descriere câtuși de puțin șovăielnică și umană a vieții prostituatelor din Japonia începutului de secol XX... O operă absolut convingătoare și impresionantă.“ - The New York Times Book Review

„Murata creează o poveste puternică apelând la teme universale, iar cunoștințele sale profunde de istorie și cultură scot la iveală situația imposibilă in care femeile erau forțate să se descurce... O completare valoroasă a colecțiilor de ficțiune istorică.“ - Library Journal

Kiyoko Murata (n. 1945, Fukuoka) este o scriitoare japoneză. În 1977 i s-a decernat Marele Premiu pentru Literatură al Festivalului artelor din Kyūshū pentru romanul Vocea apei, reușită care a determinat-o să se dedice scrisului. A avut o carieră literară de succes, volumele sale fiind recompensate cu numeroase premii importante, printre care: Premiul Akutagawa (Ceaunul, 1987), Premiul Yasunari Kawabata (Dorinţe la flux, 1998), Premiul pentru Arte al Primului-Ministru (Cântecul tainic al dragonului, 1999). Romanele sale au fost adaptate pentru marele ecran de Akira Kurosawa (Rapsodie în august, 1991) și Hideo Onchi (Warabi no kō, 2003).